Starea civila – Înregistrarea căsătoriei

 

Vârsta legală pentru a se   putea căsători este de 18 ani.

Prin excepţie, pentru motive temeinice, minorul care a împlinit vârsta de 16 ani se poate căsători.

 

Procedura inregistrării căsătoriei

  • Căsătoria se încheie de către ofițerul de stare civilă la sediul serviciului public comunitar local de evidență a persoanelor, al primăriei în a cărei rază de competență teritorială își are domiciliul ori reședința unul dintre viitorii soți sau, după caz, la un sediu destinat acestui scop, stabilit de primarul unității administrativ-teritoriale respective .
  • Declarația de căsătorie se face personal de către viitorii soți, în scris, la serviciul public comunitar local de evidență a persoanelor sau, după caz, la primăria competentă, misiunea diplomatică ori oficiul consular unde urmează a se încheia căsătoria. În declarația de căsătorie, viitorii soți vor arăta că nu există niciun impediment legal la căsătorie și vor menționa numele de familie pe care îl vor purta în timpul căsătoriei, precum și regimul matrimonial ales.
  • În cazul în care unul dintre viitorii soți nu se află în unitatea administrativ-teritorială unde urmează a se încheia căsătoria, el poate face declarația de căsătorie la S.P.C.L.E.P. sau, după caz, la primăria din cadrul unității administrativ-teritoriale pe raza căreia se află domiciliul sau resedinta, care o va transmite, în termen de 48 de ore, la S.P.C.L.E.P. sau, după caz, la primăria din cadrul unității administrativ-teritoriale unde urmează a se încheia căsătoria.
  •  Căsătoria se încheie începând cu a 11-a zi de la depunerea declarației de căsătorie .
  • In acest termen se cuprind atât data afisarii declaratiei de căsătorie, cât şi ziua în care se oficiază căsătoria.

 

 

 

Acte necesare – pentru cetăţenii români

Odată cu declarația de căsătorie viitorii soți prezintă următoarele acte:
  • Actele de identitate (buletinele/cărţile de identitate) in original ;
  • Certificatele de naştere in original ;
  • Certificatul medical privind starea sănătății, întocmit pe formular-tip, care trebuie să poarte numărul de înregistrare, data certă, sigiliul/ștampila unității sanitare, semnătura și parafa medicului.
  • Certificatele medicale sunt valabile 30 zile de la data emiterii și trebuie să cuprindă mențiunea expresă că persoana se poate sau nu se poate căsători
  • Certificatele medicale emise de instituții medicale în străinătate pentru uzul misiunilor diplomatice și oficiilor consulare ale României trebuie să conțină toate rubricile și să fie însoțite de traducerea în limba română legalizată, cu apostilă sau supralegalizare, după caz;
  • Documente, în original și în copii, traduse și legalizate ori certificate de ofițerul de stare civilă, din care să rezulte desfacerea căsătoriei anterioare, dacă este cazul.
Aceste documente pot fi:
  • Certificatul de despărțenie sau de divorț, eliberat în perioada 1951–1960;
  • Certificatul de naștere sau de căsătorie, cu mențiunea de desfacere a căsătoriei;
  • Sentința de divorț rămasă definitivă și irevocabilă; pentru divorțul pronunțat în intervalul 8 octombrie 1966–31 iulie 1974, aceasta trebuie să poarte mențiunea că a fost înscrisă în actul de căsătorie în termen de două luni de la rămânerea definitivă a hotărârii.
  • Dovada încetării căsătoriei anterioare se poate face si cu certificatul de deces al fostului soț

 

Căsătoria dintre un cetăţean român şi un cetăţean străin  
Acte necesare:

  • certificatele de naştere (al cetăţeanului român şi al celui străin – apostilat în ţara din care provine (după caz), tradus şi legalizat în România;
  • actele de identitate (cartea de identitate- pentru cetăţeanul român şi paşaportul/ cartea de identitate-pentru cetăţenii U.E.);
  • certificatul medical prenupţial, pentru ambii soţi, eliberat de medicul de familie al cetăţeanului român;
  • dacă viitorii soţi nu se află la prima lor căsătorie, dovada desfacerii/încetării căsătoriei anterioare (sentinţă de divorţ – definitivă şi irevocabilă, apostillată în ţara din care provine (după caz) însotita de traducerea in limba romana, legalizata -în cazul cetăţeanului străin/ certificatul de deces);
  • dosar tip (declaraţia de căsătorie);
  • Ofițerul de stare civilă poate încheia căsătoria între cetățeni străini sau între aceștia și cetățeni români numai dacă, pe lângă actele prevăzute mai sus, viitorii soți cetățeni străini prezintă dovezi eliberate de misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale țărilor ai căror cetățeni sunt, din care să rezulte că sunt îndeplinite condițiile de fond, cerute de legea lor națională, pentru încheierea căsătoriei.
  • Cetățenii statelor cu care România a încheiat tratate/convenții/acorduri de asistență juridică în materie civilă sau de drept al familiei, precum și cetățenii statelor care nu au misiune diplomatică acreditată în România fac dovada îndeplinirii condițiilor de fond cerute de legea lor națională pentru încheierea căsătoriei, cu documente justificative eliberate de autoritățile competente ale statului de cetățenie.
  • Documentele prevăzute mai sus trebuie să fie însoțite de declarații notariale ale viitorilor soți din care să rezulte că îndeplinesc condițiile necesare încheierii căsătoriei în România

Documentele administrative emise de autorităţile străine precum şi traducerile acestora care sunt făcute la un notar public din străinătate trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

  • documentele eliberate de instituţii ale statelor semnatare ale Convenţiei de la Haga la care  România a aderat, trebuie să aibă aplicată APOSTILA (se aplică pe spatele certificatului sau o anexă la certificat, în străinătate, de regulă la Prefectură sau Tribunal);
    (lista statelor semnatare ale Conventiei de la Haga o puteţi regasi aici
  • documentele eliberate de statele cu care România a încheiat tratate/convenţii de asistenţă judiciară sunt scutite de supralegalizare, apostilare sau orice altă formalitate:
    Regasiti  aici lista tarilor cu care Romania a incheiat astfel de conventii
  • documentele care nu se regăsesc în una dintre situaţiile prevăzute mai sus, se supralegalizează în conformitate cu prevederile art. 162 din Legea nr. 105/1992 (exemplu IORDANIA, ALGERIA)

Căsătoria minorilor care au implinit 16 ani – cerinţe speciale

  • În situația încheierii căsătoriei în cazul existenței unor impedimente rezultate din condițiile de vârstă, minorul care dorește să se căsătorească formuleaza o cerere la D.G.A.S.P.C. de la locul de domiciliu în vederea obținerii autorizării prevăzute la art. 4 alin. (2) din Codul familiei.
  • Cererea trebuie să fie însoțită de :
  • certificatul de naștere sau certificată de ofițerul de stare civilă,
  • ancheta socială întocmită de autoritatea tutelară de la domiciliul solicitantului,
  • avizul dat de medic.
  • Avizul medical trebuie să fie prealabil încuviințării părinților ori, după caz, a tutorelui și autorizării D.G.A.S.P.C..Avizul medical nu înlătură prezentarea certificatelor medicale privind starea sănătății prevăzute de dispozitiile art. 28 alin. (2) din Legea nr. 119/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
  • Încuviințarea căsătoriei minorilor de către părinți ori, după caz, de către tutore se face printr-o declarație dată la S.P.C.L.E.P. sau primăria competentă odată cu declarația de căsătorie.
  • Dacă părinții ori, după caz, tutorele locuiesc/locuiește în altă localitate decât cea în care se încheie căsătoria, încuviințarea se dă la S.P.C.L.E.P. sau, după caz, la primăria din localitatea de domiciliu a acestora, care o înaintează de îndată la S.P.C.L.E.P. sau, după caz, primăriei competente pentru încheierea căsătoriei ori se poate prezenta o declarație pe proprie răspundere, autentificată, din care să rezulte că părintele este de acord cu încheierea căsătoriei de către copilul său minor, care a împlinit vârsta de 16 ani.
  • În situația în care numai unul dintre părinți încuviințează căsătoria minorului, iar celălalt refuză, instanța judecătorească decide ținând seama de interesul superior al copilului.
  • În cazul în care părinții sunt divorțați, pentru încheierea căsătoriei este necesar consimțământul ambilor părinți .

 

Numele de familie al soţilor

Odată cu depunerea declaraţiei viitorii soţi declară în faţa ofiţerului de stare civilă numele de familie pe care s-au învoit să-l poarte.
Potrivit prevederilor  din Codul Civil, soţii au următoarele posibilități oferite de lege:

  • Să păstreze fiecare numele pe care l-au avut înainte de căsătorie (Ex. soţul Ionescu – soţia Popescu);
  • Să ia numele unuia sau altuia dintre soţi (Ex. ambii soţi Ionescu/ sau ambii soţi Popescu);
  • Să poarte numele lor reunite (Ex. ambii soţi fie Ionescu – Popescu, fie Popescu – Ionescu);
  • Un soţ poate să îşi păstreze numele de dinaintea căsătoriei, iar celălalt să poarte numele lor reunite.
  • În termen de 15 zile de la producerea uneia dintre situațiile prevăzute la alin. (1) lit. b)-j) din Ordonanța de urgență nr. 97/2005 privind evidența, domiciliul, reședința și actele de identitate ale cetățenilor români, titularul sau reprezentantul legal al acestuia este obligat să solicite serviciului public comunitar de evidență a persoanelor eliberarea unei noi cărți de identitate 

Nu este permis ca :   Ambii soţi sau unul dintre ei să aleagă un nume pe care nici unul dintre ei nu l-au purtat anterior casatoriei.

În zilele de sărbători legale stabilite prin hotărâre de Guvern ,nu se oficiază căsătorii !

Deasemenea, în situatia în care în baza unui act normativ, pentru anul în curs Guvernul va stabili alte zile libere, nici în acestea din urma nu se vor oficia casatorii